inandoutofstyle.ro

writer

Sau
SCRIITORs: 1 . literat, (rar) condeiér, (înv.) literatór, (latinism înv.) scríptor. (Un mare ~.) 2. autor. (~ meu preferat.) 3. (IST.) diac, grămătic, logofăt, pisar, scrib, uricar. (~ în cancelariile din țările române.)

Inca visez sa fiu scriitoare… cu cat mai tanara, cu atat mai bine.
Nu am stiut niciodata ca o sa cant, nu am stiut niciodata ca muzica o sa ma aleaga pe mine sa fiu parte din cei care o fac sa fie frumoasa. Bine, era candva o vreme cand, cantam oricum toata ziua prin casa si frate-miu ma alerga sa tac, dar de acolo si pana aici au trecut vreo 20 de ani si au mai trecut multe convingeri create si sfaramate la loc…. si vise, unele aruncate si ele la gunoi sau multe frici legate de prea putine oportunitati din care una singura, pe neasteptate m-a luat de acasa si m-a pus pe scena. Si de acolo inainte in general, a tinut de munca si consecventa si a mai tinut la fel de mult, fix de convingerea pe care am mentionat-o, convingerea ca pot si ca imi doresc suficient de mult.

Asadar, din intamplare, muzica a devenit parte obligatorie din viata mea (pentru ca nu e genul de chestie pe care sa o apuci si sa o mai lasi vreodata, e genul de treaba constanta si eterna…. dar o sa mai povestim despre asta mai in amanunt in viitor)
Cert este ca imi doream inca de pe vremea aia cand nu stiam ce se alege din mine, nici macar nu stiam cat e de important sa se aleaga totusi ceva…. sa fiu scriitoare. Atat de mult incat citeam tot ce prindeam si mama care de altfel ma punea pe carte mereu, in vacantele de vara ma certa sa mai ies din casa si sa ma joc si cu ceilalti copii… Cred ca tocmai cititul genera ideea ca si eu as putea sa scriu… cum de altfel daca vedeam filme cu medici, voiam sa fiu medic sau mai apoi spion sau dansatoare, cred ca toti suntem la fel…. mie inca mi se mai intampla.
Probabil ca dorinta mea veche de 200 de ani de a scrie, se intocmeste chiar acum pentru ca in final asta fac, dar cred ca totusi ma refer la a scrie o carte, romane, poezii…

Si totusi cred, ca in una din zilele astea o sa ma suprind. Pe mine, pe voi…..

Paltonul rosu il gasiti. aici, la H&M e pentru efect.

♥️🥀♥️🥀♥️🥀♥️🥀♥️🥀♥️🥀♥️🥀♥️🥀♥️🥀

what are we going to do with all this future?

 

Oficial, mi-a fost putin racoare… cu tot cu blugi cu tot cu dantela si cu toate ca era soare. Asa am luat in considerare faptul ca e foarte toamna in toamna asta si am sarit in primul camel 🐫 care mi-a venit in minte… avand in vedere ca nu e singurul.
E toamna, e evident si am mai si tot zis… si in Romana si in alta limba… . O sa incep sa cant despre asta…si nu ar fi exclus, poate un fel de Sweater weather  , asta daca as intentiona sa insist si mai mult cu despre cat e de frumos afara…. nu cred sa vorbesc despre vreme prea mult, insa… 

E si Sambata, in parc au popcorn si vata pe bat roz si e spectacol de culori in copaci si soarele are lumina asta diferita de restul anului… e auriu totul dar oricum, am zis… astazi nu e despre vreme. Ati prins ideea :))

Astazi e si ziua mamei si tot nu cred sa lungesc nici discutia despre cum mama e cea mai spectaculoasa fiinta din lume pentru ca ar deveni totul prea emotional si usor cliseic, dar mama chiar e cea mai extraordinara femeie din lume.
Astazi, de sub camelul calduros si comod pe care l-am primit chiar anul trecut si chiar de la femeia incredibila pe care o sarbatoresc azi si despre care am scris un rand, putin mai sus… ma gandesc cu drag la iubire.

La iubirea aia care iti da siguranta si confort, ca un pulover gros pe care stii ca il ai si la care te gandesti mereu prima data atunci cand stii ca s-a facut frig afara. E iubirea aia care e calda si care te inveleste ca intr-un fel de protectie in care o sa defilezi prin viata din momentul in care te gaseste iubirea aia si pana la final….  Nu stiu daca doar iubirea pe care o primesti de la parinti arata si se simte asa sau daca poti sa o gasesti si in cineva, altcineva… candva… Nu stiu, ma gandeam la asta imbracata o idee si mai gros pentru ca inca nu vreau sa ma despart de cafeaua de pe terasa, la soare… acum si racoare, pur si simplu in Bucuresti

Cert e ca ma gandesc, incalzita in toamna asta de camelul daruit de mama, la iubirea protectoare care nu dispare niciodata.

La multi ani mama! Te iubim infinit.